"De ce te străduiești să scoți întunericul afară din cameră? Fă o găurică și lasă să pătrundă lumina iar ȋntunericul de la sine va dispǎrea."Cuviosul Porfirie Kavsocalivitul
"Nu e nimic mai plin de iubire decât adevărul."Sfântul Fotie al Constantinopolului
"Vecinul meu este viața mea."Cuviosul Siluan Athonitul
"Un test al corectitudinii procedurii de învăţământ este fericirea copilului."Maria Montessori
"Nu ascundeți nimic de copii… ei oricum știu totul."F.M. Dostoievski
"Mai bine muncă fără carte decât carte fără muncă."Simion Mehedinți
"Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze."Maria Montessori
"Mai mult sau mai puţin, toate păcatele de moarte ne îndepărtează de copil, pentru că el, în comparaţie cu noi, nu este numai o fiinţă pură, ci are în el calităţi ascunse, misterioase, pe care noi adulţii, în general, nu la putem vedea, dar trebuie să credem în existenţa lor."Maria Montessori
"Nu trebuie să silim materialele să vorbească în limba noastră, ci trebuie să le aducem până la acel punct, unde alţii vor înţelege limba lor."Constantin Brȋncuși

Despre emoții

luni , 6, mai 2019 Lasati un comentariu

Cateva cuvinte despre o situatie recurenta in viata de parinte:

Reprezentati-va scena: copilul dvs se confrunta cu o neintelegere minora (dupa criterii adulte) cu colegul sau de joaca. Fara intarziere copilul dvs se indreapta plangand din tot sufletul spre dvs.

Greu de purtat emotiile copilului, asa-i? Parintii fac eforturi sustinute sa opreasca plansul copilului.

Totusi, haideti sa evaluam putin. Cu emotii va avea de-a face copilul toata viata. Ce vrem sa-l invatam sa faca cu ele?

Probabil:

– sa le accepte

– sa le cunoasca si recunoasca

– sa le exprime

– sa le gestioneze, eventual chiar in ideea unui bine comun intr-o simbioza care il include si pe celalalt

– plauzibil ca va ajunge astfel si la a-i intelege pe ceilalti dpdv emotional.

 

Ce-ar fi atunci sa incepem prin a accepta emotia copilului si a nu-l mai intrerupe de la a o simti?

 

Concret: asteptati copilul care alearga plangand, cu bratele deschise si oferiti-i ragazul sa-si planga oful. Cand simtiti ca slabeste incordarea musculara (este un asemenea moment, cd deja copilul asteapta din partea dumneavoastra un semn) puteti vorbi cu el in cautarea unei solutii.

 

Mi se pare ca e necesar un amendament aici: am observat parinti care, in virtutea unei culturi de parenting, atunci cand copilul are un disconfort adopta o abordare diametral opusa: iscodesc, scormonesc, durerea copilului: „- Ti-a luat Ionica jucaria? Inteleg. Ti-o doreai tu, asa-i?” Sincer, nu-mi pare a fi departe de sadism asa o abordare.

 

Din nou:

  1. lasati-i copilului, pur si simplu, ragazul sa isi traiasca emotia, in siguranta proximitatii dvs. Este indicat, afara de situatii exceptionale, sa nu luati copilul de jos, lasati-l, si la propriu si la figurat, cu picioarele pe pamant si in controlul situatiei (aceasta recomandare este in mai mica masura valabila pt bebelusi).
  2. Interveniti verbal numai dupa ce simtiti ca a intervenit o relaxare a incordarii initiale. Din acel punct abea puteti accesa la copil o abordare rationala a chestiunii. Respectati copilului atat timpul necesar pentru a-si trai emotia, cat si semnalele indicate de copil ca e pregatit sa mearga mai departe. Nu e indicat sa il retineti pe copil cu compasiunea dvs atunci cand emotional e pregatit sa-si reia activitatea.

 

Spor la descoperiri,

Iulia si Echipa Livada

Scrieti aici comentariul!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *